1 decembrie la metrou

seara începe sau continuă cu lume alergând pe peroane între două trenuri.
e un miros amețitor de cozonac proaspăt ieșit din cuptor ce sufocă spațiul îngust al unei covrigării galbene.
se servesc covrigi calzi direct din pungi maro.
o doamnă cu haină de blană (de nurcă?), ochelari, rujată și pudrată explică ceva.
un grup de bărbați cu miros de provincie, veniți în capitală să sărbătorească unu decembrie (poate) stau în cerc și vorbesc tare. fac glume de pe altă lume și se uită în jur să vadă cine rezonează. mai ales cel mai înalt dintre ei, cu pălărie cu boruri late – care nu e deloc fericită în compania gecii de fâș – și cu mâinile împreunate la spate se uită, se uită în jur.
toată lumea are căști în urechi, sau mesaje de dat.
trenul vine, inerția se preschimbă în înghesuială la uși, numai un asiatic cu fes galben care cară un furtun încolăcit și prins cu sârmă și un negru clam sunt absolut impasibili.
în tren se citește.
un puști cu rucsac în spate joacă tetrix pe mobil.
la două scaune după, o doamnă distinsă cu o haină de nereprodus se uită în stânga și în dreapta, după care scoate dintr-o geantă neagră America lui Kafka.